În anul școlar 2019-2020 am fost debutantă, ceea ce înseamna că am susținut examenul de titularizare pentru prima data. Deși am luat o notă mare în anul 2019, am simțit nevoia de a ”învăța cum să învăț” și am cumpărat acest curs pentru examenul de definitivat și cel de titularizare din acest an (2020).
Scoala, pe mine, nu m-a învățaț cum să învăț, m-a învățat doar că memorez cuvânt cu cuvânt, de aceea de cum am vazut prima lecție demonstrativă am știut că acest curs îmi va aduce valoare, eu simțind mereu nevoia să învăț altfel decât prin memorare și reproducere.
Cursul l-am parcurs rapid. Ideea de a-l structura în secvențe scurte a fost minunată. Am luat de acolo multe idei grozave și mi-am schimbat chiar și obiceiuri preluate din mituri de genul : ” la birou înveți cel mai bine”. Organizarea conținutului sub forma organizatorilor a fost genială. Așa mi-am aranjat aproape toată materia de învățat.
Până sa fac acest curs nu am știut că îți poți folosi foaia cu subiectele, la modul sa scrii pe ea. Așadar primul lucru a fost să citesc subiectele. Unul câte unul. Iar daca la examenul de definitivat mi-au mai scăpat cuvinte din cerințe, la titularizare am incercuit din fiecare item toate cuvintele semnificative, gen : ”...........un...diftog.....un ...triftong.....al doilea paragraf” pentru că da, emoțiile te fac sa nu vezi tot enunțul, să nu-l citești până la capăt, ori să-l citești sacadat si să pierzi din vedere lucruri pe care le știi foarte bine și le-ai fi putut atinge, dar nu ai făcut-o.
Tot pe foaia cu subiectele mi-am dozat timpul, exact cum m-ai învățat. Si daca la titularizare nu a fost o minune, la definitivat a făcut diferența semnificativ. Partea care ne-a făcut cumva probleme tuturor candidatelor si pe care colegele mele au mestecat-o prea mult luând din timpul celorlalte, eu am lăsat-o la final, asa cum mi-ai spus. Această ghidușie am recunoscut-o în nota finală și-n promovarea acestui examen destul de dificil pentru un debutant.
Ps: Eu am fost așa încântată de acest curs încât l-am recomandat tuturor colegelor, dar niciuna nu a fost interesata.
În dimineața examenului am ascultat ultima parte a cursului, inclusiv cea care-mi spunea să fac o poveste. Am zis: pe bune, Ina? Am timp să mă gândesc la așa ceva acum? Trebuia să conduc 1h jum, să stau în sala de exam încă o 1h jum până veneau subiectele, nu fusese o noapte tocmai liniștită ( deși trebuia, stiu!) și tu mă provoci să mă gândesc la povești? Eu voiam să-mi reamintesc Bacovia, nu când am fost cea mai bună prietenă.
Dar m-ai convins! Acea parte în care spuneai că a fost o strategie psiho testată și-n urma căreia rezultatele celor care s-au întors la sine au fost superioare m-a făcut să o îmbrățișez în ciuda scepticismului și a lipsei de timp.
M-am ancorat greu într-o poveste, parcă nu găseam niciuna în care eu să fi fost o eroină, dar am găsit în final.
Si da, mi-a luat emoțiile, mi-au dispărut bătăile haotice ale inimii, când toți se plângeau că stăm mult în sală cu măștile pe față, ori că nu se deschid subiectele, eu respiram adânc și mă gândeam că sunt o curajoasă. Sunt niște lucruri de o valoare nesemnificativă văzute din exterior, dar în contextul unui examen important sunt uriașe. Alina B.